miercuri, 26 mai 2010

"Gesturi si cuvinte" , Sergiu Tuhutiu

Veriga uriasa a lantului din veacuri
Ce curmi inspre pieire al lumii adapost
Tot mai preumbli-n umbra manusa inmuiata
In rana sangeroasa, deschisa fara rost.

Cuvinte, fapte, gest sau rugaciune
Voi toate imi cadeti firesc in dar;
De-aceea caut sensul vostru in zadar,
Cazut mereu in grea amaraciune.

La vorba de-i sta nu-i pricepe prea mult, 
Ca vantul ce-n mersu-i nu-nvata sa zboare;
Cuvantul e aspru, taios, si ma doare;
Cazand in auzu-mi prea greu sa-l ascult.

Durere-mi sadeste chiar gestul in mine
Prin vrerea pustie ce-o vrea a-ntocmi
Iubirea e singurul mod de-a razbi
Cand gestul, cuvantul... n-au loc inspre bine.


Un comentariu:

Anonim spunea...

Il felicit pe Sergiu Tuhutiu pentru frumusetea si profunzimea versurilor.

Cu admiratie,
Vladimir Luchyan Dumitrescu