miercuri, 30 iunie 2010

"Unsprezece minute" Paulo Coelho

Paulo Coelho, brazilian de origine, este cu certitudine autorul meu preferat. Recunosc ca am citit doar trei dintre cartile sale, dar pot spune cu mare incredere ca acest om este exact ceea ce noi, tineretul, avem nevoie. Scriitorul foloseste un limbaj comun, simplu, fiind chiar criticat pentru aceasta, insa are un mod special de a spune lucrurilor pe nume exact atunci cand ai crede ca nu mai exista explicatii multumitoare.
Despre cartea sa "Unsprezece minute" pot spune ca am ramas clar surprinsa de modul in care percepe fiinta umana: un sistem care in complexitatea sa ar fi nimic fara suflet, iar corpul, in mod surprinzator, nu este reflectia spiritului launtric! Este o carte demna de admirat, plina de invataminte si care nu o puteti rata.
Cateva citate care mi-au captat atentia in mod deosebit:
  • "Asta e adevarata experienta a libertatii : sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda."
  • "În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire."
  • "Unele lucruri nu se împart. Nu trebuie să ne fie teamă de oceanele în care ne afundăm de bunăvoie; frica tulbură jocul întregii lumi."
  • “Soldatul merge la război ca să-şi ucidă duşmanul? Nu: merge ca să moară pentru ţara lui. Femeii îi place oare să-i arate soţului cât este de mulţumită? Nu: vrea ca el să vadă cât i se devotează, cât suferă ca să-l vadă fericit pe el. Aşa se întâmplă: copii care renunţă la visele lor ca să-şi bucure părinţii, părinţi care renunţă la viaţa lor ca să-şi bucure copiii, durerea şi suferinţa justificând ceea ce trebuie să aducă doar bucurie: dragostea.
  • “Nostim este că, atunci când trăieşti într-un oraş, amâni să-l cunoşti - şi de obicei până la urmă nu-l cunoaştem niciodată.

Take it easy!

deobicei scriu articole cand sunt putin nervoasa sau agitata pentru ca atunci am inspiratie. De data aceasta habar nu am despre ce vreau sa scriu, chiar nu am inspiratie, dar am nevoie de o fereastra de iesire din lumea certurilor. Urasc certurile mai ales cand eu par a fi cea vinovata. Le urasc si mai tare cand nu eu sunt faptasul, iar cearta se bazeaza pe coada cuiva care nu are ce face in timpul liber si si-o baga unde nu trebuie!! :D
Now I'm a calm person....

luni, 14 iunie 2010

You're my fashion tonight!

You’re my fashion tonight!
Begin… era… a fost ca de multe alte dati. Night.. so wonderful night....
Stele, fantezii si un cosmar ce mi-a umbrit bucuria de intuneric. Deobicei noaptea ne aduce aminte de cat de minusculi suntem de fapt, cat de putin valoram in comparatie cu minunatiile inconjuratoare. Miracole de care noi profitam pentru a ne crea “confortul” asa cum il percepe orice om : viata de lux, much money, fabulous friends and so on. Ce viata! Sa nu mai vorbim de cate avantaje ne-ar aduce, cat de bine am fi priviti in societate, dar totodata cat de mult am fi monitorizati, urmariti la orice pas, publicati la cea mai mica greseala. Asta este partea intunecata, dar totusi este noapte si nu ne mai lipseste alt intuneric. Sa revenim la lumina... blitz!
Si cand apare lumina... ZBUUUF! Fantezia a luat sfarsit!

miercuri, 9 iunie 2010


Just us... me and Mary!
PENTRU CA MI-E DRAGA! :*



joi, 3 iunie 2010

Waiting for your call...

Waiting for your call…

Dimineata… Hello.. Home alone, again… Bored… Rain….

Si se spune ca aceasta atmosfera te face o persoana trista, iti aminteste de vesnicele probleme care se inmultesc cu viteza luminii exact cand tu ai pierdut cartea raspunsurilor!

Apoi apare primul telefon... mama “Trezeste-te”... in acel moment cel mai mult imi doream sa dorm. Parca mama are puteri magice... de ce spun asta? Pentru ca nu am mai putut adormi!!!

Sti ce este mai ciudat? Atunci cand eu am nevoie de voi, voi sunteti cu iubitii... iar iubitul meu nu este... de fapt este, doar ca nu apare chiar langa mine.

Si aici incepe intreruperea inspiratiei... laptopul era descarcat si se inchise!!!

Bun.. acum incepem povestea... si apare o tipa plictisita, fara chef de viata si putin adormita. Urmeaza un dush lung, plin de ganduri fara vreo cale de reusita. Crema, piele hidradata, demachiere, fata frumoasa. Chestii de femei, care m-au facut sa ma simt muuuult mai bine in pielea mea... . Mic dejun rapid, preparat de mine in parte, radio Transilvania cu doua melodii : Stefan Banica Jr. : “Doar tu si eu” si Stevie Wonder: “I just called to say I love you”.... hmm... ce romantic!

Acum este timpul cafelei careia ii ia locul un ceai de piersici indulcit cu miere! Intre timp ploaia a mai incetat... pare ca lucrurile merg numai spre bine... dar tu tot nu m-ai sunat........... oare pentru ca nu mai ai credit?

Fara vicii am fi doar niste roboti!

Fara vicii am fi doar niste roboti! *Bitza*

That’s totally true... suntem oameni obijnuiti, doar viciile ne scot din anonimatul predominant. Nu te gandi doar la lucruri rele, desi acest subiect nu te poate duce cu gandul decat la idei si conceptii complet eronate. Pentru mine inseamna mai mult decat bautura, droguri, desfranare sau chestii de genul acesta. Orice lucru deosebit pe care il faci pentru a te indentifica mai bine cu propria persoana este un viciu.

Cu totii avem multe si ne bucuram de ele.. this is life, just like a game!

marți, 1 iunie 2010

1 Iunie!

La multi ani de ziua copilului!!!
Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea.( Alexandre Dumas fiul "Dama cu camelii")