Today

Ok. Poate ca e vacanta, poate ca e doar o vara mai posomarata cu vant si ploi, dar precis e o zi in care nu voi face multe.

Vizionarea unui serial si intre pauze (pentru ca trebuie sa astept 20 de minute dupa fiecare episod:( ) citirea legislatiei e exact ce imi doresc astazi.pe langa acestea sa stiti ca si fursecurile isi fac treaba lor, iar niste visine dupa o asemenea dupamiaza sunt numai bine venite....

Nu va speriati, mi-am dat seama ca toate suna ca o lipsa de activitate, but in fact just one thing is missing.. totusi ne vom vedea maine :*

saying this..Today i'm just ok!

P.S. 1.Am uitat sa aduc in discutie blogareala de dimineata... that was realy enjoyable... :D

2. http://www.youtube.com/watch?v=kjoZFhKgwqA&feature=share

Dear Mr. STONE SOUL

If you don't understand my words, how will you understand my silence?
La fel ca multa lume, nu regret aproape nimic din trecut (nu ca regretul ar mai schimba ceva) si tocmai iti spun ca nu imi pare rau de nimic, nici chiar de mine.
Faptul ca ti-am atins chiar putin inima ma multumeste indeajuns. Nu pot sa spun ca nu vroiam mai mult, insa nemultumitului i se ia darul. Acum realizez ca daca ceream chiar si putin mai mult destramam ceea ce multi ar spune, chiar nimic. Pentru ca, daca privim lucrurile in ansamblu, a fost nimic. Doar cateva ore si multe vorbe(in vant!? ).
In concluzie, poti spune lumii ca nu esti de piatra, precum te cred. Chiar ai un suflet. Dar de fapt, de ce sa spui? Vor rade chiar si cei mai buni prieteni...poate pentru ca ei nici nu au crezut altceva vreodata...
Yours sincerely
ME

Now I'm wondering...

WHAT THE FUCK IS GOING ON?

Mi se pare mie sau lumea o ia razna? Pe bune… zi de zi dau nas in nas cu cate o fapta/faptura care sa ma ingrozeasca. Nu am spus ca toti oamenii sunt la fel, nu cred in nici-o asemanare dintre noi, dar suntem prea diferiti pentru a trai in acelasi spatiu.

Eu si tu… da.. avem multe in comun, dar nu ne asemanam. Si nu, nu mi se pare stupid deloc, doar amuzant. Nu stiu ce gandesti, nu sti ce-mi trece prin cap. De semne sa nici nu vorbim pentru ca esti inafara oricarui tipar.... hmm.. si totusi, cum se face ca am dat chiar de tine?

Break a promise

Ok.. acum, nu imi dai de ales, si chiar ma dau batuta.

Lumea vorbeste si cand nu are despre ce sa comenteze, insa atunci cand are o informatie lumea nu doar ca vorbeste, dar nimic din ce spune nu mai e numai o barfa, ci o opinie bazata pe un mic adevar. Nu uita niciodata ca, oamenii sunt de doua tipuri: destepti si prosti. Cei destepti sunt de doua tipuri: buni sau rai, cei prosti sunt doar ei…

Am tins sa cred ca acei oameni chiar nu au o viata a lor si de aceasta spun multe lucruri despre tine.. intocmai cand acest fapt devenea o certitudine pentru mine, m-ai bulversat. Acum nu e doar o barfa, e si un mic adevar.

P.S. : stiu ca alt articol trebuia sa urmeze, in locul acestuia, dar promit ca il voi scrie si pe acela; cand voi putea sa mai vorbesc despre subiectul respectiv...

NEXT

If you don't understand my silence, how will you understand my words?

Is there another feeling afther love?

Tot ce imi trece prin minte si prin suflet, nu pot sa scriu aici.. mare pacat. Rareori ma si exteriorizez foarte vizibil, insa de data aceasta chiar am gasit o cale de a-mi cita sufletul.
"One love, one life" ma face sa rad acum si sa ma simt o naiva.
Deseori ma surprind povestind despre dragostea aceea infantila care m-a cuprins si pe mine, insa doar o propozitie m-a marcat. Intotdeauna am dus dorul acelui sentiment, si nu persoanei respective si totusi ceea ce am simtit a fost prea puternic pentru noi.
"Chiar daca e dragostea aia, era prea devreme pentru doi copii"... nu sunt exact cuvintele originale, dar am rezumat pentru a scoate in evidenta esentialul doar.
In final... I'm happy and I've never felt so free!

Is there love at first sight?

Love at first sight is a common trope in Western literature, in which a person, character, or speaker feels romantic attraction for a stranger.

Orice lucru care are la baza explicatii stintifice tinde a fi credibil, insa noi, o lume de romantici, nu avem nevoie de dovezi; o stim foarte bine: dragostea la prima vedere e ceva nebunesc, inexplicabil, poate dura o clipa sau o vesnicie…

Putini ar crede insa, ca baietii sunt aceia care chiar adopta aceasta teorie.. iar noi ne-am intreba “ Pai cum asa?” .. barbatii au spiritul aventurii, nu prea isi fac planuri de viitor si deseori iubesc sa traiasca clipa, fara a se gandi la consecinte..

Si asa, cu toate ca noi, fetele, suntem romantice inascute.. barbatii ne-au intrecut la un capitol din “Love book”, dar putini sunt in stare sa o si recunoasca… :))

December

There’s nothing about the time…

Stiti.. urasc iarna…. E anotimpul care ma retine in casa o mare parte din timp si ma opreste sa fac atatea lucruri care m-ar face fericita. Cu toate acestea, incerc sa gasesc niste aspecte pozitive deoarece depresia nu mai este permisa in viata mea. :d sunt mai optimista acum, chiar daca e frig afara.. si chiar stau sa ma gandesc ce va de mine in timpul verii? Cred k va voi vedea pe voi toti, ca pe niste sfinti... :))

Dar, vorbeam despre decembrie.. a fost chiar placuta luna. Gradele cu minus nu le-am mai simtit ca de alta data, m-am lipsit de o bataie cu zapada in scopul inlocuirii ei cu niste batai puternice ale inimii, iar senzatia aceea care ma oprea de la anumite lucruri parca nu s-a facut la fel de simtita ca in alte dati. Unoeri imi era cald, alteori tremuram de emotii…

Uneori buzele imi erau fierbinti, alteori imi inghesuiam mana in buzunarul tau de la geaca….

You were my December… thanks :D

Loving drama....

Tell your heart that the fear of suffering is worse than the suffering itself. And no heart has ever suffered when it goes in search of its dream.

Iubesc dramele.. poate doar pentru ca reflecta parti din trecut sau pentru simplul fapt ca happy ending-urile nu sunt prezente in toate povestile...
Viata insasi e deseori o drama si totusi continuam sa traim. Faptul ca deseori ne dam invinsi pe fata, nu inseamna ca este vreun sfarsit, de fapt acest end nici macar nu exista. Chiar inainte sa se termine un lucru, incepe un altul si cu el o noua priveliste.
De fapt, putem sa lasam totul la voia sortii si sa alegem a fi doar vizionatori, insa nici aceasta funtie nu ne va scapa de implicare in actiune. Totul vine de la sine, chiar si cele mai pagubase ganduri. Iar sentimentele pe care, deseori fara intentie le exteriorizam, trebuie sa fie doar curajul si realismul. Posibil ca acestea doua sa nu fie chiar sentimente, insa cu totii le traim si ne trec prin vene ori de cate ori drama umbreste propriul nostru film.
E doar la fel cum ploaia topeste zapada prea alba si ne aduce aminte ca nu orice culoare deschisa aduce pacea.

Moving on...

Quietly forgiving and moving on is a gift to God ~ and yourself. 

Ok.. cred ca ar fi cazul sa termin a ma pierde prin site-uri de fashion, drame si carti despre orice altceva decat iubire. Ar fi timpul sa iti ofer putin din timpul meu... faptul ca scriu aceasta nu inseamna ca meriti, o fac doar pentru mine..
Saptamanile pierdute, pot spune, in fata laptopului, au si ele efectul lor, insa toata “drama’ aceasta e asemeni starii de euforie: la un moment dat te trezesti . Cred ca am gresit mai sus, pentru ca de fapt de aici incepe filmul nostru... in care producatorul, scenaristul, personajul principal si toate cele sunt eu. Nu sunt o egoista, sau o persoana care se gandeste doar la sine, insa acum si aici sunt chiar singura, deci nu am nimic altceva asupra caruia sa-mi focalizez atentia sau cu ce sa imi pierd timpul. Notiunea timpului nu trebuie pierduta, ci mai degraba folosita in scopuri utile.
Dimineata aduce mereu o zi cu ea, dar un anotimp aduce o multime de zile... si schimbari. 
Nu pot spune ca toamna este chiar sezonul meu preferat, insa intr-o toamna m-am indragostit prima data. Din aceasta cauza, ea are o semnificatie aparte, sa spunem. Pe langa asta, toamna este doar ploaie, frunze uscate, culori cenusii, haine mai grosute, trecerea de la vara la iarna, inceput de an scolar si bisericesc...
Toate noile aparitii au dat navala si in viata mea... acum.. sa vedem ce ne aduce iarna! 

Where are you, my little angel ?

Where are you, my little angel?
Am nevoie.. am mare nevoie de sprijin. E un potop peste tot, iar soarele e prea departe de noi, nu doar de mine. Acum si aici, dar si acolo, e o mare nevoie de iubire. Unde esti cand e nevoie de tine? Aici, sunt doar eu, doar pentru tine, dar doar acum....
Mesaj catre rai : Trimite-ti o amblulanta! Ingerul ce mi l-ati dat nu face fata...

Just women! (part 2)

Ai lumea numai pentru tine, cu miscari si gesturi fine.. da da

Ai incredere in tine, pentru ca ceea ce vei dobandi prin forte propri iti va fi mereu alaturi.Chiar sunt multe carti vorbind despre aceasta, insa fi sigura ca nu ele te invata ceea ce ar trebui sa sti de la viata. Dificil? Da... mai ales cand trebuie sa treci peste, sa-ti recapeti puterile, sa redevi tu insuti si sa te apreciezi pentru munca depusa. Trebuie sa ai o mandrie de sine, un orgoliu care sa te opreasca cand ajungi la decadere. Deobicei orgoliul este luat ca defect, dar eu, fiind o persoana destul de orgolioasa, sunt sigura ca de fapt este un atuu. Tot ce pot sa va sfatuiesc este sa profitati de proprile calitati, sa considerati defectele folositoare si sa fiti fericite, asa cum sunt si eu acum!

What should it be?

What should it be?

Fiindca eu sunt cea care scriu acest articol este de asteptat ca ceea ce voi descrie sa fie ceva dulce. Este vorba de acel lucru care te binedispune oricand, la orice ora, indiferent de varsta, sex, situatie. E o senzatie pentru multi, chiar provoaca dependenta. Pentru mine personal insa, este ceva de care iau parte ocazional, cel putin o data pe saptamana J). Se gaseste peste tot si intocmai de aceea a starnit valuri de oameni pasionati. Diversele ei forme dau mari batai de cap cand vine vorba de o alegere potrivita. Mai mult decat atat, nu exista om care sa nu fi incercat cel putin o data in viata cu toate ca are si parti negative de care suntem cu totii constienti. Dar ce mai conteaza asta, cand te poti rasfata in cel mai frumos mod posibil? In cele din urma pot sa spun ca iubesc ceea ce tocmai am descris, pot spune fara tragere de inima ca mai am multi tovarasi care spun acest lucru fara urma de regrete...

It’s all about chocolate, baby :X

lets' suppose

Lets’ suppose..
Sa spunem ca a fost o fata, intr-un oras fabulos strans legat de fashion. Era un paradis al femeilor adevarate. Pasind putin mai adanc, poti simti mirosul de Chanel no.5 care iti invaluie pana si sufletul. Dar sa revenim la acea fata, aproape femeie. Cu gandurile departe, trupul in acest mirific loc si din pacate cu picioarele pe pamant... se indrepta spre nu-stiu-unde, pe bune, chiar nu stia incotro se indreapta. Si tot continuand, simtea ca nu va mai ajunge niciodata la o destinatie oarecare, un loc pierdut prin imprejurimi unde doar ea putea sa se regaseasca. Soarta, ca soarta oricarei femei, a tinut cu ea si chiar s-a regasit. Intr-un pat, cu un barbat model, putin mai mare si mai experimentat decat ea, stand confortabil si admirand acel apartament de lux. Timpul s-a scurs, iar cand se gasi din nou pe strada se simti mai femeie, mai adevarata, mai mare. Chiar era femeie si era minunata. Nu mai avea nici o valoare faptul ca acel barbat era deocamdata un necunoscut si doar soarta ii va spune daca o va si iubi vreodata... 
P.S. : this story has no connection to my real life :D

what's your role, baby?

What’s your role, baby?

Cu totii jucam roluri, cum zicea Puya "Joc roluri doar in filme, asa e cel mai bine. Voi le jucatzi in realitate si asta cu oricine!". Exact despre asta vorbesc. Ne credem mari, ne credem staruri, ne vedem la tv si faima da navala peste creierul nostru. Ne mai baga si doi, trei “bazati” in seama si deja am semnat contractul. Stai frate, de ce sa joci rolul acesta? Tu nu vezi ca nu ti se potriveste?! Si eu pot sa joc roluri, chiar le joc cand e nevoie. Cui nu ii plac jocurile? Oricum, nu ma simt la fel de bine in pielea niciunuia dintre “personaje” fata de cum ma simt in pielea mea. Cand ai inceput “piesa”, nu uita ca odata tot se termina, deci revino din cand in cand pentru ca la final sa nu uiti cine a inceput tot si sa nu te mai regasesti!

Tuturor ne place sa zburam printre nori, unde fanteziile chiar devin realitate, lumea e mai buna, oamenii te privesc cu blandete. Asa e, aici totul este bine, este exact dupa tine. Poti sa faci cum vrei tu, asa va si ramane. Dar stai stai trezeste-te, acesta e doar visul, realitatea e prea departe!

Hello dear!

I know I have no scuze :))
Nu am mai trecut de mult pe aici, iar singurul motiv concret este lipsa de idei. Acum stateam si ma gandeam ce face lumea in plina vara, langa soarele care ne incalzeste la 30 grade in fiecare zi si terasele pline de pretutindeni!
Dimineata, pe la ora 3 am primit un mesaj in urma caruia somnul mi-a fost furat... si uite asa, in lipsa mea de ocupatie, m-am gandit sa dau perdeaua la o parte. Era doar 3, doar intuneric, doar stele. Nici nu trebuia nimic mai mult, de fapt chiar nimic nu lipsea. Pierduta in notiunea timpului si admirand intunericul, care imi dadea tot felul de idei absurde si totusi geniale, lumina se strecura usor aparand astfel prima linie la orizont. Era portocalie, nimic mai rau pentru ca aceasta culoare imi aduce aminte de o experienta mai putin haioasa, si emana o energie atat de vie. Doar un fir printre atata intuneric, dar totusi cu efect. Stiti ce urmeaza... din ce in ce mai multa lumina si in sfarsit pe la 5:30 lumina totala... Cea mai frumoasa dimineata, in ciuda intoarcerii crunte la realitate.

"Unsprezece minute" Paulo Coelho

Paulo Coelho, brazilian de origine, este cu certitudine autorul meu preferat. Recunosc ca am citit doar trei dintre cartile sale, dar pot spune cu mare incredere ca acest om este exact ceea ce noi, tineretul, avem nevoie. Scriitorul foloseste un limbaj comun, simplu, fiind chiar criticat pentru aceasta, insa are un mod special de a spune lucrurilor pe nume exact atunci cand ai crede ca nu mai exista explicatii multumitoare.
Despre cartea sa "Unsprezece minute" pot spune ca am ramas clar surprinsa de modul in care percepe fiinta umana: un sistem care in complexitatea sa ar fi nimic fara suflet, iar corpul, in mod surprinzator, nu este reflectia spiritului launtric! Este o carte demna de admirat, plina de invataminte si care nu o puteti rata.
Cateva citate care mi-au captat atentia in mod deosebit:

• "Asta e adevarata experienta a libertatii : sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda."
• "În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire."
• "Unele lucruri nu se împart. Nu trebuie să ne fie teamă de oceanele în care ne afundăm de bunăvoie; frica tulbură jocul întregii lumi."
• “Soldatul merge la război ca să-şi ucidă duşmanul? Nu: merge ca să moară pentru ţara lui. Femeii îi place oare să-i arate soţului cât este de mulţumită? Nu: vrea ca el să vadă cât i se devotează, cât suferă ca să-l vadă fericit pe el. Aşa se întâmplă: copii care renunţă la visele lor ca să-şi bucure părinţii, părinţi care renunţă la viaţa lor ca să-şi bucure copiii, durerea şi suferinţa justificând ceea ce trebuie să aducă doar bucurie: dragostea.”
• “Nostim este că, atunci când trăieşti într-un oraş, amâni să-l cunoşti - şi de obicei până la urmă nu-l cunoaştem niciodată.”

Take it easy!

Boolshit!

deobicei scriu articole cand sunt putin nervoasa sau agitata pentru ca atunci am inspiratie. De data aceasta habar nu am despre ce vreau sa scriu, chiar nu am inspiratie, dar am nevoie de o fereastra de iesire din lumea certurilor. Urasc certurile mai ales cand eu par a fi cea vinovata. Le urasc si mai tare cand nu eu sunt faptasul, iar cearta se bazeaza pe coada cuiva care nu are ce face in timpul liber si si-o baga unde nu trebuie!! :D
Now I'm a calm person....

You're my fashion tonight!

You’re my fashion tonight!
Begin… era… a fost ca de multe alte dati. Night.. so wonderful night....
Stele, fantezii si un cosmar ce mi-a umbrit bucuria de intuneric. Deobicei noaptea ne aduce aminte de cat de minusculi suntem de fapt, cat de putin valoram in comparatie cu minunatiile inconjuratoare. Miracole de care noi profitam pentru a ne crea “confortul” asa cum il percepe orice om : viata de lux, much money, fabulous friends and so on. Ce viata! Sa nu mai vorbim de cate avantaje ne-ar aduce, cat de bine am fi priviti in societate, dar totodata cat de mult am fi monitorizati, urmariti la orice pas, publicati la cea mai mica greseala. Asta este partea intunecata, dar totusi este noapte si nu ne mai lipseste alt intuneric. Sa revenim la lumina... blitz!
Si cand apare lumina... ZBUUUF! Fantezia a luat sfarsit!

Just us... me and Mary!
PENTRU CA MI-E DRAGA! :*